De Razvan Nica
Departe de aglomeratia marilor orase se afla sufletul Romaniei, satul. Un loc aparte, un loc tradițional, un loc in care timpul pare ca nu mai inainteaza. Din acest motiv nu ma mai surprind stirile din care aflu ca tot mai multi straini aleg sa se stabileasca in Romania, alegand viata la sat. Ba din contra, acest lucru imi intareste ideea ca avem o tara deosebit de frumoasa, o tara care merita mai mult, o tara care are nevoie de o dezvoltare mai sanatoasa.
Crescut la tara, inconjurat de munti, mereu am fost adeptul vietii la sat. Am apreciat oamenii, munca lor de zi cu zi si am incercat sa pastrez traditiile. De aceea, de fiecare data cand am ocazia sa interactionez cu aceasta viata, nu stau pe ganduri. Cand poposesc in aceste locuri retraiesc, intotdeauna, povestile bunicului. Acesta a fost si motivul pentru care am facut un tur al satelor aflate in vecinatetea culoarului Rucar-Bran. Am avut ocazia sa vizitam Podul Dambovitei, Fundatica, Sirnea si Ciocanu. Si toata atentia ne-a fost indreptata spre satul Ciocanu (Dambovicioara). La o aruncatura de bat de Sirnea, granita dintre Arges si Brasov, intalnesti un loc cu adevarat special. Aerul curat si proaspat, linistea si frumusetea din sat ne-au deconectat de la rutina urbana. Expresia „frumusetea vine din lucruri mici” este conceputa intocmai pentru astfel de imagini.
La tara, oamenii traiesc bucuria altfel. Chiar daca muncesc de dimineata pana seara, atunci cand ii intalnesti observi in ochii lor fericirea. Povestile lor de viata sunt cu totul speciale; pretuiesc lucrurile intr-un mod unic si reusesc sa aiba o viata mult mai linistita decat oamenii care locuiesc in marile orase dezvoltate ale lumii. Fiind intr-o zona montana, in fiecare gospodarie am putut zari animale.
[…] anul trecut despre viata la tara, despre viata in satele Ciocanu si Sirnea, unde principala sursa de venit a oamenilor este […]