Calatorie

Iarna pe ulita

Iarna - anotimpul plin de zapada

A fi copil reprezinta idealul adultului devenit peste noapte responsabil, preocupat, incordat din cauza multitudinii de experiente pe care viata i le scoate in cale. Imi amintesc mereu cu nostalgie si cu drag in inima de iernile in care eram copil. Inca de la final de vara gandul nostru era indreptat spre luna decembrie.

Iarna era asociata cu vacanta de iarna, cu distractia in zapada, cu perioada Craciunului, a Anului Nou, cu multitudinea de traditii si obiceiuri din zona locului natal. Sentimentul este si mai mult amplificat din cauza ca in zilele in care traim clima a avut de suferit si iarna nu mai este la fel ca in copilarie. De la an la an sarbatorile de iarna sunt fara zapada.

Revenind la copilarie, cat era iarna de lunga, de dimineata pana seara locul nostru era pe ulita, la sanius. Nu aveam telefon, nu aveam Internet, dar cu toate acestea ne strangem imediat, si toceam talpicele saniilor pana la lasarea noptii.
Nu conta gerul de afara, nu conta ca aveam obrajii imbujorati si rosii, placerea pe care o aveam era de nepretuit.
Imi aduc cu drag aminte de ulita bunicii, locul in care am petrecut cea mai mare parte a copilariei. Fara masini pe strada si fara grija, aveam cel mai mare „parc” din zona.

Grijile ne ocoleau intotdeauna. Preocuparile noastre era strans legate de partia pe care ne desfasuram intreaga activitate; daca zapada nu era suficienta, ne cream propriul patinoar. Parca nici raceala nu se apropia asa usor de noi. Eram invatati cu iernile reci si caldura din soba devenea cel mai bun aliat al nostru cand inghetam.

Bunica avea mereu grija sa ne cheme la masa la ora pranzului. Cu greu ne desparteam de prieteni si de distractie, chiar daca era pentru scurt timp. Nu o sa uit niciodata mirosul si aroma merelor coapte din cuptorul bunicii. Pe plita sobei de teracota, gaseam cel mai bun desert, marul copt. Era tot ce aveam nevoie pentru a recapata energia pierduta.

Este trist pentru ca trec anii si ne pierdem identitatea usor, usor. Suntem nevoiti sa plecam din locul natal pentru a ne asigura un trai mai bun si astfel pierdem contactul cu copilaria.
Ma simt norocos ca am trait si la tara si ca am avut parte de cea mai frumoasa copilarie. Mereu ma intorc cu drag la vechiurile obiceiuri si la viata care imi provoaca atatea amintiri si atata bucurie.

Vesnicia s-a nascut la sat. Nu uita niciodata de unde ai plecat.

Reactia ta

Incantat
0
Fericit
0
Dragoste
0
Nu sunt convins
0
Amuzant
0

Ar putea sa-ti placa si

Scrie un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Mai multe in:Calatorie