De Razvan Nica
De-a lungul vietii, in calea noastra apar si dispar oameni fara ca noi sa simtim prea mult acest lucru. Anumite persoane fac parte din categoria celor pe care viata ni-i scoate in cale intamplator si pe care ii uitam la fel de repede si usor.
Exista, insa, si prieteni, oameni a caror lipsa este dureroasa, greu de suportat. Despartirea de aceste persoane ne doboara, ne schimba intregul mers firesc al vietii. Pentru mine din acesta categorie speciala fac parte si cele mai umanizate necuvantatoare: cainii. Intotdeauna am avut o relatie speciala cu aceste animale, cainii. Desi uneori nu le dam importanta, trecem pe langa ei fara sa le aruncam macar o privire, sentimentele pe care acestia le nutresc fata de noi, stapanii lor, sunt din cele mai minunate.
Viata unui caine si atitudinea lui fata de stapan trece prin trei etape: etapa de joaca, cand nu constientizeaza importanta stapanului, etapa de constientizare, cand ei inteleg cat de important este un stapan si cat de important este sa il asculte si sa fie mereu in preajma lui, iar ultima etapa este cea de maturizare cand acesti prieteni minunati pot ajunge chiar la a-si da viata pentru stapanii lor. Da, exista foarte multe astfel de cazuri cand un caine si-a salvat tovarasul de viata din diverse situatii.
Relatia dintre om si caine este cu totul speciala. Cainele simte cand stapanul nu este bine si sufera alaturi de el; cainele duce dorul stapanului sau si se bucura extrem de mult cand il revede; cainele este loial, nu dezamageste niciodata; cainele preia atitudinile si obiceiurile stapanului sau; cainii sunt importanti terapeuti – atunci cand am probleme, prin dragostea lor reusesc sa ma linisteasca si sa imi dea puterea sa le depasesc.
