De Razvan Nica
Acum cateva zile am adus in discutie faptul ca am uitat sa mai zambim. Suntem „prizonierii” marilor orase, alergam toata ziua, petrecem peste 9 ore la serviciu ca apoi sa ne blocam in trafic. Ziua se termina mult prea repede si timpul personal devine din ce in ce mai scurt. Primul pas spre eliberare si liniste este vacanta. Chiar daca de cele mai multe ori visam la locuri exotice, visam sa inotam cu delfinii in Dominicana, visam sa luam cina in cea mai inalta cladire din lume, in Dubai, visam sa facem un ingeras de zapada in muntii Alpi, cea mai buna vacanta este acasa; locul in care te intorci la origini, locul in care ai atatea amintiri, locul in care te asteapta atatia oameni dragi. Poate ca in jurul meu multe lucruri au ramas neschimbate, oamenii au ramas la fel, modul lor de viata fiind acelasi, poate prima oara imi ofera senzatia ca m-am intors in timp. dar de fapt m-am intors acasa, la viata fara stres, la zilele fara alergatura, la zilele pline de soare.
Sa revii in curtea bunicilor este poate cea mai mare bucurie – in acea odaie mica unde ti-ai petrecut copilaria, la masa unde bunica ne strangea pe toti, la spatiul mic de langa dulap care a fost de atatea ori cel mai bun loc pentru a te ascunde (sau cel putin asta voiai sa crezi). Oriunde locuim, fie ca suntem in afara tarii, fie ca suntem in orasele indepartate de locul natal, niciodata nu poti uita unde ai facut primii pasi, locul unde ti-ai petrecut copilaria si unde ai dobandit cunostintele cheie pentru a deveni un om in aceasta lume mare. De curand am fost ACASA (chiar daca pentru putin timp) si am avut ocazia sa respir libertatea, sa am zambetul pe buze si linistea necesara.
Am preferat o alta cale de a ma relaxa: am cules merele din gradina, am ajutat-o pe bunica la treburile din ograda, unde am putut sa ma bucur de aerul curat, sub impresionantul cer albastru, coplesit fiind de brazii inalti si semeti. Chiar daca timpul a zburat destul de rapid, am petrecut o seara minunata cu numeroasa mea familie la un foc de tabara care s-a prelungit pana spre miezul noptii. Am stat si am depanat amintiri, am ras, am povestit, am schimbat experiente si cel mai important, ne-am detasat de rutina de zi cu zi, de bucla infinita in care ne invartim in fiecare saptamana.
Apogeul l-am atins in excursia la Satic (sat care apartine de comuna Rucar), locul care de nenumarate ori devenea statiune in vacantele de vara. Acolo imi petreceam majoritatea timpului, intr-o gradina aflata sub muntele Piatra Craiului, strabatuta fiind de raul Dambovita (da, Dambovita care strabate capitala Romaniei). Am revazut atatea locuri cunoscute, am retrait momente importante si cel mai important, am respirat acelasi aer al copilariei mele.
De multe ori, stau si ma gandesc la noi vacante in strainatate, sau la noi experiente indepartate. De fiecare data, in minte imi vine locul natal; de multe ori prefer sa asociez zilele libere cu o escapada acasa, fiindca acolo este locul in care cu adevarat ma reincarc. Consider ca aceste decizii sunt si rezultatul faptului ca zona in care m-am nascut este un adevarat rai: pasuni, munti, rauri importante, aer curat si oameni harnici, gospodari si care inca pastreaza vii traditiile necesare supravietuirii, cum ar fi cresterea animalelor, cultivarea pamantului. Toate acestea construiesc un tablou de poveste. Povestea oamenilor nascuti la munte, cu origini muntene este cea mai graitoare. Intoarcerea la origini creeaza intotdeauna emotie, drumul spre casa este intotdeauna cel mai frumos si binecuvantat.
A pasi pe cararea batuta care iti purta pasii dinspre casa parinteasca spre casa bunicilor atunci cand erai mic copil si unde gaseai intotdeauna o mana calda plina cu de toate care iti potolea orice pofta, sete, foame, a explora podul cu amintiri in care zac cele mai frumoase jucarii construite manual acum foarte multi ani, scrijeliturile de pe scoarta nucului batran din gradina, casetele video cu aniversarile tale, grajdurile animalelor, podul cu fan, sunetul greierilor, strazile neasfaltate, toate acestea reprezinta comorile sufletului tau.
Nu iti uita niciodata originile, deoarece ele te poarta zi de zi in mersul vietii tale. Hraneste-ti si reimprospateaza-ti amintirile des, mergand ori de cate ori ai ocazia in locul in care te-ai nascut si care ti-a oferit o baza temeinica pe care astazi, tu, adultule, te bazezi in momentele cheie ale vietii tale. Nu iti uita parintii, bunicii, ulita copilariei, fiindca intotdeauna acestea vor fi cele mai frumoase si pretioase puncte in care te poti intoarce si de unde poti pleca un om nou, acelasi copil care odinioara, cu un geamantan si multe vise a parasit pentru prima oara locul natal, dand piept cu un univers nou, incomparabil cu satul mic si plin de dragoste lasat in urma.
Mai multe poze pot fi gasite pe pagina de facebook.
