Visam la cele mai frumoase vacante. Chiar daca de cele mai multe ori visam la locuri exotice, visam sa inotam cu delfinii in Republica Dominicana, visam sa luam cina in cea mai inalta cladire din lume, in Dubai, visam sa mergem la ski in muntii Alpi, cea mai buna vacanta este acasa.

Parasim casele parintilor de la o varsta frageda, si cu cat trec anii, cu atat mai greu ajungem acasa. Acasa reprezinta locul in care te intorci la origini, locul in care ai atatea amintiri, locul in care te asteapta atatia oameni dragi. Poate ca in jurul tau multe lucruri au ramas neschimbate, oamenii au ramas la fel, modul lor de viata fiind acelasi, poate prima oara iti ofera senzatia ca te-ai intors in timp, insa, de fapt te-ai intors acasa, la viata fara stres, la zilele fara alergatura, la zilele pline de soare.

Este greu sa exprimi in cuvinte bucuria pe care o simti in momentul in care ajungi in curtea bunicilor. In copilarie, cat era ziua de mare ne oferea cel mai bun loc de joaca, unde puteam alerga cat voiam. Imi amintesc cu drag zilele copilariei in care bunica ne strangea pe toti in acea odaie mica, unde ne astepta la masa.

De curand am avut aceasta vacanta, acasa, si pot spune ca am avut parte de cele mai bune momente de liniste, relaxare si bucurie. Am facut ceva diferit fata de restul vacantelor, putand astfel rememora atatea amintiri din copilarie. De la mersul dupa fragi prin padure, vizita la stana, sau pur si simplu timpul petrecut in curtea casei mi-a oferit satisfactie. Am revazut atatea locuri cunoscute, am retrait momente importante si cel mai important, am respirat acelasi aer al copilariei mele.

De multe ori, stau si ma gandesc la noi vacante in strainatate, sau la noi experiente indepartate. De fiecare data, in minte imi vine locul natal; de multe ori prefer sa asociez zilele libere cu o escapada acasa, fiindca acolo este locul in care cu adevarat ma reincarc. Consider ca aceste decizii sunt si rezultatul faptului ca zona in care m-am nascut este un adevarat rai: pasuni, munti, rauri importante, aer curat si oameni harnici, gospodari si care inca pastreaza vii traditiile necesare supravietuirii, cum ar fi cresterea animalelor, cultivarea pamantului. Toate acestea construiesc un tablou de poveste. Povestea oamenilor nascuti la munte, cu origini muntene este cea mai graitoare. Intoarcerea la origini creeaza intotdeauna emotie, drumul spre casa este intotdeauna cel mai frumos si binecuvantat.

A pasi pe cararea batuta care iti purta pasii dinspre casa parinteasca spre casa bunicilor  atunci cand erai mic copil si unde gaseai intotdeauna o mana calda plina cu de toate care iti potolea orice pofta, sete, foame, a explora podul cu amintiri in care zac cele mai frumoase jucarii construite manual acum foarte multi ani, scrijeliturile de pe scoarta nucului batran din gradina, casetele video cu aniversarile tale, podul cu fan, sunetul greierilor, strazile neasfaltate, toate acestea reprezinta comorile sufletului tau.

Ca sfat, atunci cand iti pregatesti urmatoarea vacanta, sa iei in considerare si cateva zile acasa. Este cea mai buna metoda pentru a-ti incarca bateriile, a te relaxa si a uita de tot ce este rau in viata ta.

The post O altfel de vacanta – Acasa appeared first on Odaia cu povesti.

Ca fiecare copil, o parte din aceasta perioada a anului o petreceam cu bunicii. Aventura culmina cu mersul dupa fragi. Chiar daca eram mic, bunica ma lua de fiecare data cu ea, pentru a culege micutele fructe de padure. Era o munca grea, mersul pe munte, culesul, dar rasplata era pe masura.

Anul acesta, dupa mult timp, am dorit sa retraiesc aceste momente. Nu este pentru prima oara cand scriu despre locul copilariei si probabil nici ultima. Asezat intre muntii Piatra – Craiului, Leaota, Papusa, locul meu natal reprezinta intersectia celor mai frumoase vai si culoare montane.

Astfel ca, adunand o gasca mai mare am ales sa mergem spre Piatra Craiului -un loc atat de minunat, impodobit de o pajiste multicolora infinita, asezata la picioarele masivului munte. Aerul rece si curat, verdele crud al ierbii si al codrului, mireasma si culorile florilor, vajaitul raului, iti alunga orice gand negativ. O iesire in natura reprezinta cel mai bun remediu pentru fiecare ingrijorare.

Bineinteles ca nu am mai avut acelasi scop ca in copilarie, sa aduc acasa cat mai multe fragi. De aceasta data iesirea a fost una nostalgica, in care am reusit sa ne bucuram de gustul micutelor fructe de padure, care in opinia mea, nu se compara cu niciun alt fruct.
Ne maturizam atat de repede si uitam momentele care ne-au adus atata satisfactie vietilor noastre. Dar, trebuie sa ne rupem uneori de rutina zilelor in care traim si sa ne reintoarcem la origini, origini care, in adancul sufletelor noastre  reprezinta caramida si reperul temeliei adultului care tanjeste dupa un moment din copilarie.

The post Vacanta de vara – la fragi appeared first on Odaia cu povesti.

Iarna era asociata cu vacanta de iarna, cu distractia in zapada, cu perioada Craciunului, a Anului Nou, cu multitudinea de traditii si obiceiuri din zona locului natal. Sentimentul este si mai mult amplificat din cauza ca in zilele in care traim clima a avut de suferit si iarna nu mai este la fel ca in copilarie. De la an la an sarbatorile de iarna sunt fara zapada.

Revenind la copilarie, cat era iarna de lunga, de dimineata pana seara locul nostru era pe ulita, la sanius. Nu aveam telefon, nu aveam Internet, dar cu toate acestea ne strangem imediat, si toceam talpicele saniilor pana la lasarea noptii.
Nu conta gerul de afara, nu conta ca aveam obrajii imbujorati si rosii, placerea pe care o aveam era de nepretuit.
Imi aduc cu drag aminte de ulita bunicii, locul in care am petrecut cea mai mare parte a copilariei. Fara masini pe strada si fara grija, aveam cel mai mare „parc” din zona.

Grijile ne ocoleau intotdeauna. Preocuparile noastre era strans legate de partia pe care ne desfasuram intreaga activitate; daca zapada nu era suficienta, ne cream propriul patinoar. Parca nici raceala nu se apropia asa usor de noi. Eram invatati cu iernile reci si caldura din soba devenea cel mai bun aliat al nostru cand inghetam.

Bunica avea mereu grija sa ne cheme la masa la ora pranzului. Cu greu ne desparteam de prieteni si de distractie, chiar daca era pentru scurt timp. Nu o sa uit niciodata mirosul si aroma merelor coapte din cuptorul bunicii. Pe plita sobei de teracota, gaseam cel mai bun desert, marul copt. Era tot ce aveam nevoie pentru a recapata energia pierduta.

Este trist pentru ca trec anii si ne pierdem identitatea usor, usor. Suntem nevoiti sa plecam din locul natal pentru a ne asigura un trai mai bun si astfel pierdem contactul cu copilaria.
Ma simt norocos ca am trait si la tara si ca am avut parte de cea mai frumoasa copilarie. Mereu ma intorc cu drag la vechiurile obiceiuri si la viata care imi provoaca atatea amintiri si atata bucurie.

Vesnicia s-a nascut la sat. Nu uita niciodata de unde ai plecat.

The post Iarna pe ulita appeared first on Odaia cu povesti.

Apogeul l-am atins in excursia la Satic (sat care apartine de comuna Rucar), locul care de nenumarate ori devenea statiune in vacantele de vara. Acolo imi petreceam majoritatea timpului, intr-o gradina aflata sub muntele Piatra Craiului, strabatuta fiind de raul Dambovita (da, Dambovita care strabate capitala Romaniei). Am revazut atatea locuri cunoscute, am retrait momente importante si cel mai important, am respirat acelasi aer al copilariei mele.

De multe ori, stau si ma gandesc la noi vacante in strainatate, sau la noi experiente indepartate. De fiecare data, in minte imi vine locul natal; de multe ori prefer sa asociez zilele libere cu o escapada acasa, fiindca acolo este locul in care cu adevarat ma reincarc. Consider ca aceste decizii sunt si rezultatul faptului ca zona in care m-am nascut este un adevarat rai: pasuni, munti, rauri importante, aer curat si oameni harnici, gospodari si care inca pastreaza vii traditiile necesare supravietuirii, cum ar fi cresterea animalelor, cultivarea pamantului. Toate acestea construiesc un tablou de poveste. Povestea oamenilor nascuti la munte, cu origini muntene este cea mai graitoare. Intoarcerea la origini creeaza intotdeauna emotie, drumul spre casa este intotdeauna cel mai frumos si binecuvantat.

A pasi pe cararea batuta care iti purta pasii dinspre casa parinteasca spre casa bunicilor  atunci cand erai mic copil si unde gaseai intotdeauna o mana calda plina cu de toate care iti potolea orice pofta, sete, foame, a explora podul cu amintiri in care zac cele mai frumoase jucarii construite manual acum foarte multi ani, scrijeliturile de pe scoarta nucului batran din gradina, casetele video cu aniversarile tale, grajdurile animalelor, podul cu fan, sunetul greierilor, strazile neasfaltate, toate acestea reprezinta comorile sufletului tau.

Nu iti uita niciodata originile, deoarece ele te poarta zi de zi in mersul vietii tale. Hraneste-ti si reimprospateaza-ti amintirile des, mergand ori de cate ori ai ocazia in locul in care te-ai nascut si care ti-a oferit o baza temeinica pe care astazi, tu, adultule, te bazezi in momentele cheie ale vietii tale. Nu iti uita parintii, bunicii, ulita copilariei, fiindca intotdeauna acestea vor fi cele mai frumoase si pretioase puncte in care te poti intoarce si de unde poti pleca un om nou, acelasi copil care odinioara, cu un geamantan si multe vise a parasit pentru prima oara locul natal, dand piept cu un univers nou, incomparabil cu satul mic si plin de dragoste lasat in urma.

Mai multe poze pot fi gasite pe pagina de facebook.

The post Cand ne intoarcem la origini appeared first on Odaia cu povesti.