Ajunsi la capatul liniei, am inceput explorarea orasului-port, port situat pe locul 3 in lume si cel mai mare din Europa. Primul port vizitat a fost cel industrial, cu terminale de containere, auto, cargo si de pasageri. A fost impresionant sa vedem cum se desfasoara o zi de lucru aici.

Mergand de-a lungul Marii Egee am ajuns in Zea Marina, numita astazi si Portul Pasalimani. Acest mic golf are ca scop gazduirea ambarcatiunilor oamenilor bogati ai Atenei, oferind o priveliste impresionanta. Faleza din fata golfului este foarte bine intretinuta, fiind delimitata de sosea prin mandarini, plini de fructe si mici terase amenajate de catre proprietarii restaurantelor din jur.

Privelistea impresionanta ne-a decis sa cautam un restaurant in aceasta zona, deoarece imaginea luxoasa oferita nu putea fi usor lasata in spate, mai ales ca zona este plina de taverne, restaurante. Am ales sa luam pranzul, intr-o zi de luni linistita la restaurantul cel mai central din zona glofului, mai exact Ta Katsarolakia. Ulterior l-am regasit in top 2 restaurante cu priveliste frumoasa spre golf, lucru dat mai ales de faptul ca restaurantul are etaj. Am ales un platou traditional, iar drept sa va spunem, a fost delicios.

Dupa o ora si jumatate petrecuta in restaurant, admirand ambarcatiunile de lux, am continuat plimbarea si imediat am ajuns pe o plaja pietroasa, unde am putut atinge marea si am putut sa ne bucuram de linistea ei.

Am lasat repede in spate marea si am pornit spre statia de metrou, alegand sa mergem spre cea numita Faliro. Am avut posibilitatea sa traversam orasul Pireu, asemanator Atenei, in fapt, intr-o dupa-amiaza agitata de forfota oamenilor care se intorceau acasa, dupa o zi de munca. Supriza noastra a fost ca, statia aleasa sa fie situata langa stadionul echipei de fotbal Olympiakos FC, si ca fix la acea ora sa fie si meci de fotbal. De departe am auzit multimea bucurandu-se de partida, iar ajungand in proximitate senzatia creata a fost una extraordinara. Meciul fiind deja destul de avansat, nu am mai putut intra, insa, statia de metrou fiind situata chiar la intrarea in stadion, am putut lua contact cu atmosfera, grecii fiind renumiti pentru spectacolele din tribune.

Nu ne asteptam ca vizita in Pireu sa se termine asa frumos, insa ne-am bucurat ca am simtit putin din extazul grecesc. Dupa cateva clipe trecute in fata stadionului, am coborat la metrou, lasand in lume un oras portuar frumos, si o zi reusita pe taram elen.

The post Portul Pireu appeared first on Odaia cu povesti.

Orice experienta are atat lucruri pozitive cat si negative. Si cel mai bine este sa pastram aspectele pozitive, care nu au lipsit deloc. In primul rand am avut parte de un rasarit superb.  Este un sentiment minunat sa privesti momentul in care soarele pare ca iese din mare. Vremea buna mi-a permis sa il vad in toata splendoarea lui.  Rasaritul de soare este poate cel mai minunat lucru de pe pamant, este dovada dragostei lui Dumnezeu care ne ofera o noua zi, o noua poveste. Rasaritul mi-a oferit ocazia sa ii aud povestea lui nea Victor, un batranel care incerca sa pescuiasca. Ajuns la varsta pensionarii, singura bucurie o regaseste in pescuit, fiind activitatea si rutina de zi cu zi. Acesta privea cu nostalgie la vremurile traite si remarca schimbarea Romaniei de-a lungul anilor. Fost marinar, a avut ocazia sa strabata intreaga lume pe mari si pe oceane, spunand ca Romania era o tara invidiata de toata lumea. “Aveam industrie, bogatie, dar usor usor am pierdut totul.”.

O zi am petrecut-o in Constanta. Cu vremea de partea noastra, plimbarea spre aleea care duce la Cazino a fost foarte placuta. Constanta ramane unul dintre cele mai importante si frumoase orase din tara. Fiind unul dintre cele mai vechi orase atestate pe teritoriul tarii noastre, Constanta este mereu o gazda primitoare ce te poate surprinde de fiecare data. Este bine cunoscut faptul ca primul lucru pe care il faci atunci cand ajungi in acest oras este o oprire la celebrul Cazino Constanta. Simbolul orasului, Cazinoul de pe faleza din Constanta a fost ridicat in 1904-1910 la initiativa regelui Carol I. Din pacate impunatoarea cladire al carui prag a fost calcat de atatia oameni importanti si a gazduit o multime de evenimente, de cativa ani se afla intr-o stare deplorabila, stare care se accentueaza de la zi la zi, acesta adapostind doar pescarusi si porumbei. Chiar si asa plimbarea pe aleea din jurul lui te incarca de energie si iti ofera o stare de bine.

Timpul a trecut repede, fara sa ne dam seama. Centrul orasului era plin de viata, mancarea destul de buna iar plimbarea in port a completat ziua perfecta.

Bineinteles ca nu o sa evit subiectul mancare. Ajuns la mare trebuie sa mergi la un restaurant pescaresc, pentru a te bucura de ceea ce ofera Marea Neagra in materie de peste si scoici. Noi am ales Popasul Pescarilor, din statiunea Olimp – un local atat de primitor, amplasat chiar pe marginea marii, cu o priveliste deosebita la apus, aproape de perfectiune in ceea ce priveste mancarea.

Mai multe fotografii pot fi gasite pe pagina de facebook.

The post Toamna pe litoralul romanesc appeared first on Odaia cu povesti.